luni, 18 aprilie 2011

a fi comunitar...

Asist surprins de câteva zile la un circ. Un circ organizat de o asa numita asociaţie Cutu, Cutu, specializată în protecţia câinilor maidanezi. Iar ca tabloul să fie complet, România a ajuns în vârful arătătorului granzilor Europei, Germania şi Franţa.
Şi stau şi mă întreb...
Cine permite ei, Germaniei,  să afişeze lozinci de genul ,,România, tărâmul morţii”, "Romania, afara din Uniunea Europeana!", "Vom boicota produsele romanesti!", "Rusine, Romania!"????
Cine permite ei, Germaniei, să picheteze ambasada României pentru o problemă internă ?
A dispărut aşa de repede amintirea a ceea ce a fost Birkenau – Auschwitz, Dachau, Mauthausen... ? A dispărut amintirea holocaustului pentru aceşti vorbitori de limbă germană, vaşnici apărători ai drepturilor animalelor sau e doar un alt fel de a ne spune nouă, celor aflaţi la ,,curul Europei” cum bine spunea Petre Ţuţea, că sunt mai importante vieţile lor, ale maidanezilor decât vieţile oamenilor?
Cine permite ei, Franţei,  să ţipe în gura mare „România: deputaţii au votat eutanasierea a 3 milioane (!) de câini comunitari. Ruşine!”, „Nu genocidului câinilor comunitari din România!”, „România - opriţi masacrul câinilor”?  
Stricto senso, conform Codului Penal, genocid înseamnă săvârşirea înscopul de a distruge în  întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţiona, etnic, rasial sau religios. Unde se regăsesc câinii comunitari aici?
 Şi ca tabloul să fie complet, pe saitul Cutu, Cutu sunt lăudate astfel de acţiuni la adresa României?!?! Îţi vine să crezi? Sunt români care apreciază astfel de atitudini faţă de România! Poate e mai comod şi mai european să plângi soarta maidanezilor, uitând că în România sunt zeci de mii de copii în centrele de plasament, uitând că în România sunt mii de copii care trăiesc pe stradă, uitând că în România sunt zeci de mii de bătrâni care mor în mizerie, uitând că în România rata avortului a atins cote alarmante din cauza sărăciei…
Dar nu, noi ne îngrijim de bunăstarea câinilor! Şi pentru asta, acceptăm cu bucurie ca România să fie, a câta oară, batjocorită!!
Ce ai zice, ambiţios iubitor al câinilor cu sau fără stăpân, dacă mâine copilul tău ar fi desfigurat de un câine maidanez sau chiar de către unul casnic, dar purtat fără lesă sau botniţă? Ce ai zice dacă el, copilul,  ar trebui să facă în urma acestei întâmplări nu o intervenţie chirurgicală, ci un banal , dar dureros,  tratament antirabic? Ce ai zice dacă ai afla ca costurile unui copil instituţionalizat sunt mai mici decât costurile  unui câine din adăposturile primăriei? Ce ai zice?
Şi dacă tot vreţi să susţineţi  teoria genocidului, aveţi grijă ce argumente aduceţi, pentru că, potrivit aceluiaşi cod penal, genocidul se realizează şi prin luarea de măsuri tinzând la împiedicare naşterilor în sânul colectivităţii sau grupului!

Hai, PUNE-TE PE GÂNDURI! Şi alege-ţi priorităţile cu grijă!

 

duminică, 17 aprilie 2011

ţara cu mâinile în buzunare

           În România cine nu ţine mâinile în buzunare nu este la modă. În buzunarul de la spate, în buzunarul din faţă, în buzunarul de la geacă, în buzunarul de la piept, în buzunarul altuia, chiar nu contează, totul e ca mâna românului (când spun român, fac referire la cei care au menţionat acest lucru în subsolul  cărţilor de identitate ) trebuie să fie acolo, în buzunar!
           De unde şi o anumită atitudine, pentru că el ,românul, face din acest gest banal o adevărată etichetă.     
           Vedem domnişoare cu ambele mâini în buzunarele de la spatele blugilor purtători de firmă scrisă cu strasuri, legănându-se de pe un picior pe altul, cu gândul aiurea.
           Vedem domnişori aduşi de spate, zgribuliţi, cu umerii ridicaţi, cu mîinile în buzunarele din faţă ale blugilor rupţi sau peticiţi cumpăraţi inevitabil din mall, blugi veniţi dintr-o modă ceva mai veche care cocheta cu sărăcia, astăzi  neînţeleasă mai mult decât oricând de către subsemnatul prin prisma preţului de achiziţie.
           Vedem domni respectabili de la ,,multinaţională” cu costume scumpe şi care fumează cu gesturi studiate, tinând doar o mână în buzunar.
           Vedem doctori cu mâinile în buzunarele halatului, pipăind plicul depus ca o ofrandă cu un minut înainte de către un bolnav proaspăt pus pe picioare sau, dimpotrivă, viitor pacient.
           Vedem fotbalişti cu mersul crăcănat şi cu mâinile, bineînţeles,  în buzunarele pantalonilor de sport.
           Vedem, dacă avem noroc, cetăţeni cu mîinile în buzunarele altor cetăţeni, în autobuze, în metrou, la vreo deschidere de supermarket sau la vreun concert al vreunei trupe la modă. Dacă avem ghinion, nu îi vedem...şi mergem acasă pe jos, cu naşu sau după ce rugăm  vreun trecător să ne împrumute mobilul pentru 30 de secunde să sunăm un prieten.
          Vedem politicieni cu mâna în buzunarele lor pentru o lună, maxim o lună şi jumătate,  pentru ca apoi să îi vedem, timp de 4 ani, cu mîinile în buzunarele noastre.
          Vedem prin intersecţii şi ciungi cu mâinile în buzunare, de data asta în buzunarele celor naivi!
...
             În concluzie, eu cred că în România sunt prea multe buzunare! Mult prea multe buzunare! Haide-ţi să ne imaginăm ce vor face mâine toate mâinile care nu vor mai găsi un buzunar liber! Vrei? PUNE-TE PE GÂNDURI!